Pruncul

Romanii-şi cată zeii,
frumos afară ninge,
în staul zburdă mieii,
şi joaca nu se stinge.

Ţinându-le isonul,
micuţul lor stăpân,
din nou şi-ascude
nimbu-n
miresmele de fân.

Cu Pruncul, ieslea pare
o ramă de icoană,

cu Iosif şi Maria,
podeaua pare
strană.

Tămâie, aur, smirnă,
trei magi aduc în dar,
se gată cerul clipei
cu înstelări de har.

Din iesle, Pruncul sfânt
le-ntinde-ncet o mână
şi magii pleacă, pleacă,
în Biblii să rămână...

La Betleem, zâmbind,
ieri s-a născut un Făt.
O stea vestit-a faptul
până departe-hăt.

"Balaurul" Irod
pândea cu-o ură-adâncă,
iar, Doamne, Sfântul Gheorghe
nu se născuse, încă!...

poezie de N. Petrescu-Redi (7 ianuarie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu Redi
Votează! | Copiază!