* * *
mi-ai zis cândva
că florile se înmormântează în glastre
(iar verdele trăia brusc minciuna frunzei
sub soarele amorțit)
sap în cearșaf
odată cu trupul tău
(îmi aduci aminte de ochii închiși peste vis)
se aude clavecinul pe fundal
cât hedion și pudră
ascunde coapsa ta astăzi?
(un nimeni te repetă fără surdină și note)
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre prezent
- poezii despre ochi
- poezii despre minciună
- poezii despre frunze
- poezii despre flori
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.