170 de ani cu Luceafărul
Toată lumea te slăvește
Când îți e aniversarea
Mai apoi, nu știu de tine.
Se așterne iar uitarea...
Când la Putna clopotarul
Către cer, ridică rugă,
Privim iarăși calendarul
Și venim la tine-n fugă
Ca să cerem îndurare
Că uităm de rădăcină
Și mimăm a remușcare
Făr' a ne găsi vreo vină.
Nu ne judeca, mărite,
Noi suntem pigmei în scrisuri.
Iar cuvintele rostite
Doar alambicate visuri.
Dar, odihna ți-i în stele,
Eminescule, ferice.
Tu te roagă către ele
Limba, neamul nu se strice!
Astăzi la mormântu-ți suntem
Să aprindem lumânare,
Jurând ca măcar post-mortem
Să rămâi în neuitare!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.