Trecutul a rămas o formă bolnăvicioasă
din care izbucnesc pe neașteptate
strigăte metalice
verigile se desfac una câte una
dureros de repede
așa cum a vrut
nimicul îmi străbate ființa
acum știu
mi-am inventat trecutul
cum îmi inventez și prezentul
un șir lung al iluziilor
roase de realități crude
sunt mai puțin prezentă în viața mea
în viața lui
trecutul din poziția lui oblică
se prelinge pe degete ca o materie ațoasă
ce mă împiedică să vreau
verigile continuă muzica dureroasă
până la gândul prim din mall-ul acela frumos
unde hainele lui au atins câteva scaune
și lumea a încremenit
e ultima dezlegare
așa cum a vrut
de azi nimicul îmi va străbate ființa
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre prezent
- poezii despre inventatori
- poezii despre durere
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre realitate
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.