Când voi pleca
Și am să plec, când voi pleca, frumos,
Cu un cuvânt de-argint înfipt în tâmplă,
Ne-nțelegând de ce mi se întâmplă
Să mă zăresc în ape albatros.
La fericire pururi corigent
Pe umeri voi purta de stele cruce,
Voi arunca pe ruguri legi caduce
Eu însumi o făclie permanent.
Voi trece graniți fără vreun regret
Din fluiere de os doinind duios
Făcând naveta înspre cer pe jos
Chemat pe-o stea de îngeri la banchet,
În tâmplă c-o vocală violet
Când voi muri am să o fac frumos.
sonet de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.