Marele poet național și universal Mihai Eminescu - Dedicație
Măreț Luceafăr, nu te vom uita,
Opera ta ani și secole o vom păstra.
Ale tale dulci poeme nu vor putrezi,
Tu ai lăsat în ele dorința de-a trăi.
În rime și versuri tocit-ai a ta minte
Și te-ai înălțat ca și un astru
Asupra flamurei fierbinte.
Ai dovedit că omul nu poate trăi
Fără să aibă simț și drag de a iubi.
Cel ce-mi seamănă mie
Scrie versuri, proză și poezie,
Cu dragoste și iubire,
Cu bun simț de actorie.
Eminescu, prieten drag,
Mi-a șoptit de mult în prag:
"Vezi, ia seama, îți las o carte,
Scrisă numai jumătate.
Tu continuă mai departe,
Cât trăiești, până la moarte.
După moarte altul vine
Și te imită pe tine."
Caragiale, indiscret,
Mi-a lăsat doar un caiet,
Scris câtva, de la-nceput,
Să-l continui eu, cel mult.
Mi-a mai lăsat și-un baston,
Să trezesc pe cei ce dorm,
Să lovesc în ei cu ură,
Să schimbe a lor făptură.
Să mâncăm pâinea curată,
Să ne fie pacea dreaptă,
Nu de neghină pătată.
Apoi, fiindu-mi bunic,
Octavian Goga, el m-a înzestrat
Cu talentul și cu vorba.
Toate acestea nu-și au locul,
Că le-a înghițit lupul
Și le-a mâncat apa norocul,
Apoi potopul, cu totul.
poezie de Valeria Calma Pleșu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.