(Ne)rămânerea
N-am să-mi las decât o teacă,
cu obrăjori frumoși ca ai tăi.
Să închid soarele odată
Printre pereți și vânătăi.
Iubesc pădurea ca un dendrofil
zâmbetul satiric de trandafir,
cu păr de crin cicatrizat
și stins în amintiri.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre trandafiri
- poezii despre păr
- poezii despre păduri
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre crini
- poezii despre amintiri
- poezii despre Soare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.