Și licuricii visează uneori
Eu, adevăratul eu
credeam că licuricii strălucesc fosforescent
pe nava lor fosforescentă
din metan, cu cerculețe de metal.
Și cum pluteam noi,
cărbunele se derula în fața noastră
a mea, a licuricilor și a viselor
arzându-ne de vii,
arzându-ne nava din metan,
arzându-ne apa în care ne scufundam.
Plăcuțele de înmatriculare s-au terminat
ca bateriile navei din metan,
ca bateriile licuricilor fosforescenți,
baterie care funcționează pe bază de vise.
Și licuricii visează uneori
când li se termină fosforescența
se transformă în cărbuni
pentru bateriile navei din metan.
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre licurici, poezii despre cărbune, poezii despre sfârșit sau poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.