Poet
Lanțuri am purtat la nesfârșit
le-am târât, și la nevoie, îngrijit.
Papirus laic, nu te-ai schimbat
la fel de maculat și neîmplinit.
Cerneala caldă cade pe spinare,
secundele se sting sub lumânare,
și sub astă lună mare,
dansează o pană, oarecare!?
Migrat-am cu toții departe...
E-un dor ce nu pot să-l cuprind.
poete tu, pe care culmi înalte,
stai, și ne privești zâmbind?
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre înălțime
- poezii despre secunde
- poezii despre schimbare
- poezii despre lumânări
- poezii despre dor
- poezii despre dans
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.