Petale atinse
Tăceam la mal,
oceanul rece tremura
și-o mai chemam,
sub floriile ce înmugureau,
nu apărea.
Tăceam apoi pe la izvor,
friasone tari mă scuturau.
Copac subțire, în viitor
toți îl uitau,
iar vântul orchestra.
Un dor de slove se ivește
și îmi amintesc - cărunt,
nocturna, rece, tinerețe
unde erai când am tăcut?
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Antonio Mihai Vanț. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre ocean
- poezii despre dor
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.