Pledoarie pentru un ceas cu cuc

El mă trezeşte în fiecare dimineaţă cu o punctualitate de ceasornic
E plin de energie şi vibrează ca un expresor de cafea...
Un cocoş fără minte
ce nu-şi mai încape în pene.
Exuberanţa lui mă scoate din sărite!
- Ce-ai, mă? Iar n-ai somn? Stai cuminte!
Un pic de smerenie nu ţi-ar strica!
N-ai auzit cum zicea cineva:
"capu' plecat, sabia nu-l taie"?
Lasă-ma să dorm
şi te mai ostoaie!

Revoltat, se înfoaie
şi mai vânjos:
- S-o crezi tu!
La iudei e pe dos!
Tot capul smerit,
Zace pe jos,
Umilit, ratat şi decapitat.
Eu sunt ca un soldat!
Un toreador!
Sunt un câine zburdalnic ce vrea sa plonjeze
În movila de frunze uscate!
- Băi, eşti prost?
Nu se poate!
Mai ai o ‘stămână-juma'te de post!
Plus trei mari sărbători!
Eşti normal?
Ne înecam ca proştii, la mal?

Resemnat se retrage
Şi face-ascultare!
Ca prin vis încă-l aud bombănind
Tot mai tare:
- Ce stupid!
Ai să mă cauţi, tu, lasă!
Dar vei bate la porţi încuiate
Ca n-ai sa găseşti "vigoarea" acasă!
Voi fi... adormit şi smerit,
suspendat în uitare
cu capul în jos,
căutând la sandale!...
Iar tu, un biet eunuc,
jelind amintirea
unui prost ceas cu cuc!...

poezie de Roman Culai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!