În vreme ce lumina zilei...
Suntem bogați: n-avem nimic de pierdut.
Suntem bătrâni: n-avem spre ce alerga.
Noi trebuie să înfoiem pernele trecutului,
să zgândărim jarul zilelor care vor mai veni,
să vorbim despre ceea ce-înseamnă important.
Asta-n vreme ce lumina zilei, indolentă, scade-n asfințit.
Trebuie să pregătim pat sfârșitului nostru nemuritor:
Te voi îngropa. Mă vei îngropa.
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre trecut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre bogăție
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.