Din perspectiva unui suflet mort
Mâinile imi sunt legate nu le pot mișca
Zăpada de pe mine este foarte grea,
Mai aveam de spus, mai mult de un cuvânt,
Dar fără rost că acum sunt sub pământ.
Cred că timpul meu sosește
Pământul de pe mine ma orbește,
Buzele-mi sunt vinete, picioarele dezmembrate
Eu si tăcerea, eterna singurătate.
poezie de Ana (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Ana Costache
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ana. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre picioare
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.