Imn de catifea

Ne-ascunde înnoptarea sub mantia-i de vise
Ai catifea în palme şi-amurguri în priviri
Aş vrea să-ţi mai şoptesc din legile nescrise
Dar mi-au crescut în suflet noi muguri de uimiri

C-o perlă între gene seninu-mi străluceşte
Ţin între pleoape-ascuns cărunt de lună nouă
Se zbate răsuflarea şi-n pieptu-mi cuibăreşte
Noi tresăriri muiate-n ambrozie şi rouă

Mă-mpiedic în suspine dar mi le-astupi cu gura
Şi beau mă-mbăt cu tine ca ultima novice
Mi-ai instigat emotii muşcând din ţesătura
Ce-nvăluia femeia ursită să-ţi abdice

Ai mâini neliniştite şi-n buze jar nestins
Din infinit coloană-mi cobori îmbrăţişări
Mi-e spatele-o vioară cu-arcuşul subatins
Ce-şi cântă-nfiorarea muiată-n sărutări

Îmi dezveleşti apusul prin gesturi revelate
Am catifeaua-n palme şi zorii în priviri
Prin legile nescrise de freamăt treierate
Scriu cu esenţă vie-n cerneluri de trăiri

Nu-ţi spun nimic şi tac în tandra ta strânsoare
Sunt prinsă-n aşternuturi de palme şi satin
Prin condicele vremii semnez cu devoalare
Aceeaşi muritoare scriind iubirii-un imn

Mi-eşti catifea şi încă-mi-eşti satin
Chiar de vioara inimii se tânguie-n suspin
Suntem prin dragoste şi vis doi pelerini
Gustând amar şi dulce din clipa de sublim

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!