În caruselul cu iluzii
iau la întâmplare din sacul cu iluzii
una care să mă ducă aproape de cer
zac în noapte cu lumini în perfuzii
pe pajiștea gândului parcă-s fagocer.
visul vine și dispare ca o fată morgană
deznădejdea mea e ca o piatră dură
râpa melancoliei se cască lungană
urcușul pe Golgota e greu peste măsură.
crucea mea e sculptată cu versuri
litere în lacrimi au scris numele meu
tot romantismul meu cu multe înțelesuri
a fost pecetluit de Dumnezeu.
mă învârt în caruselul cu iluzii
amețită de forfota atâtor concluzii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre sculptură
- poezii despre romantism
- poezii despre religie
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre melancolie
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.