Cel ce iubește mai mult
Mă uit în sus la stele cum cresc și-apoi cum scad
Și știu că nu le pasă dacă ajung în iad,
Dar pe pământ noi credem că asta e normal,
Căci mult mai mult ne temem de om și de-animal.
Și ce-am putea să facem de stelele-ar luci
Cu multă pasiune, iar noi nu am simți?
Deci dacă afecțiune egală nu găsesc
Voi fi acela care mai mult să te iubesc.
Și-așa cum mă consider un mare admirator
Al stelelor ce-n tihnă-și urmează drumul lor
Eu aș putea să spun că orișiunde aș fi
Îmi este dor de una în fiecare zi.
Iar dac-aceste stele vor dispărea într-o seară
Aș ști să privesc cerul precum odinioară,
Deși e beznă adâncă, sublimă și totală,
Chiar dacă asta cere un pic de osteneală.
poezie de Wystan Hugh Auden, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre religie
- poezii despre iad
- poezii despre frică
- poezii despre dor
- poezii despre creștere
- poezii despre admirație
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.