Poate credeţi că sunt nostalgic

dar nu
eu sunt doar galeş
că vine răpciunele
şi apoi
douăşunul douăşdoiul
sângele gros ca tăciunele
da, am trudit
am trudit la pământ şi la lună
câteodată la zi
dar cel mai des
am trudit la secundă
prima dată în Compania a V-a au vrut să mă tundă
măi băieţi
măi băieţi de la Argeş
măi băieţi de la Roşiori de Vede
pumnul se încleaştă
inima nu vede
atenţie că ţi se răsteşte cimentul la occiput
se tăvălea precum cârligul în gură la halibut
nu mai trageţi
noaptea nu se împuşcă
priveşte-l în ochi urlau
priveşte-l în ochi să nu se mai zbată
în senin
apoi a trecut şenila
şi ne-au ordonat pe toţi în cireadă
jde ani
chiar am fost binişor
limpăind la iarbă cu coca
contemplez aerul hormonal
şi miroase acru a abator ruginit
pe moarte au dus-o în lectică la schit
mai vine câte-o aromă macabră de mici
dar mă rog
mă rog mereu
vă dau ce vreţi
apă, lemne
trag la jug
numa îndurare
să nu fie de-ai noştri
să fie de la alţi fraţi
de la capătul lumii
importaţi

poezie de Dan Pachiţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!