Puricele

Fii atentă la acest purice... şi mai ia aminte
Cât de lipsit de sens este să mă respingi în două, trei cuvinte;
Mai întâi m-a înţepat pe mine,-apoi pe tine,
Acum în acest purice-amândoi suntem unul, vezi bine,
Şi nu poate fi vorba de-un păcat, te rog, reţine,
Nici de pierderea fecioriei şi nici de cine ştie ce-altă ruşine,
Şi, totuşi, el, nelogodit, s-a bucurat mai devreme
Decât noi şi de mai multe desfătări, pe care le bănuiesc supreme.

Trei vieţi într-un singur purice, tu asta să nu uiţi,
În care suntem aproape, nu, nu aproape, ci chiar căsătoriţi.
În acest purice suntem noi pe pat de nuntă;
Părinţii veghează, tu nu-mi cedezi, dar noi deja ne-am contopit,
Atraşi unul spre altul prin pompa-acestui purice-eremit.
Deşi, vânându-l, l-ai putea ucide – şi-ai avea solid temei –
Abţine-te, căci fapta ta ar fi un fel de – vrei, nu vrei,
Gest sinucigaş. Ai comite trei păcate, nu un suflet ucigând, ci trei.

Ţi-ai împurpura, brutal şi crud, insinuos de-încet,
Unghiile într-un sânge-atât de inocent?
Vinovăţia-acestui purice oare nu provine,
Doar dintr-un strop minuscul de sânge, care-ţi aparţine?
E dureros triumful tău şi blamabilă fapta,-ţi spun,
Nu scapi de ce ţi-e dat – nici eu nu scap, slăbit fiind acum;
Acesta-i adevărul, păcatul stă-n teama şi-n îndârjirea ta de-a te abţine:
Tot atâta onoare pierzi dacă-ţi pătrund în sângele din vine,
Câtă fetie-a supt sărmanul purice din tine.

poezie de John Donne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!