Felinar la chindie

Te-ntreb dacă vântul şi ploaia
ţi-au fost uneori paradis?
Ori dac-ai simţit cum bătaia
iubirii din piept te-a ucis?

Te-ntreb dacă luna pătrată
cu ochii de-ntuneric profund,
ţi-e soră şi mamă vreodată,
prin doruri cu iz floribund?

Te-ntreb de-ai iertarea cunună,
dichis peste greul ce-a fost?
De ştii să înfrunţi o furtună,
redând curcubeului rost?

Te-ntreb, când poteca de soare
cu pasul iubirii-ai parcurs?
Şi-arpegii din nori şi din floare,
în câte buchete-ai cuprins?

Te-ntreb fiindcă viaţa aceasta
mă-nclină; te-nclină la fel,
dar încă-i învingem năpasta
când inima face-un apel.

Apel şi recurs la iubire
când eu, tu şi noi mai simţim
nu-i vină în albul din fire
cât încă-n iubire trăim!

Noi toţi, felinar la chindie,
c-un număr de ani reportaţi,
cu inimi vibrând rapsodie,
de dragoste veşnic pătaţi.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!