Cumul
Cum devorează timpul
Momente și zile
Ani și ere geologice
Lume stele și univers
Toate dintr-o fractură
Incipientă care crește
Și nu mai stagnează
Pildă crudă și nemiloasă
A devenit vorba timpului
Și fapta lui sângerează
Iar oamenii se contrazic
Accelerat între ei
Ca să adâncească
Mai mult prăpastia
Și haosul primordial
În atare comportament
Salvarea poate veni
Numai de la îngeri.
poezie de David Boia (19 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre zile
- poezii despre viteză
- poezii despre stele
- poezii despre salvare
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre geologie
- poezii despre devenire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Ați scris deja 5 comentarii la texte de David Boia. Sunt mulți alți autori ale căror texte merită comentate și ne-am bucura să vă aflăm părerea.