Se apropie Crăciunul

De pe frunzele uimirii
Picură cu-nchipuiri
Prin umbrela amintirii
Parcă însuţi să te miri

Şi se fac cărări pe cer
Ca la ţară prin ogradă
Mii de sensuri iată pier
Însă timpul e în gardă

Iar pe palmele întinse
Ale zilei de afară
Toate umbrele sunt ninse
Când Crăciunul dă s-apară

A rămas aşa puţin
Mai puţin de-o săptămână
Până când colindătorii vin
Dar colinda să rămână

Masa-ntinsă a tăcerii
Cerbi de aer ne aduce
De pe prispa-nsingurării
Cu o prăjitură dulce

Şi aşa frumos se ţes
Şi cuvinte şi colinzi
Mai aprinse flori ne ies
Ca-nspre ceruri tu să tinzi

Să te faci doar o lumină
Prin Pruncul ce s-a născut
Şi El om aici să vină
Să ne ia sub al Său scut

Prin credinţă să primim
Paradisul cel pierdut
Altă fiinţă noi să fim
Cu viaţa-n veci avut

Fie-i slavă Lui Mesia
Flori de zâmbet când se arată
Să ne fie bucuria
Având inima curată

Glorie dar Lui Isus
El e noastră sărbătoare
Ce pe braţe ne-a adus
Să ne fie-n veci salvare
19-12-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!