FOCUL
FOCUL
autor Ludmila Maciuga
Se consumă timpul cu imagini,
Ard frunzele cu spinii la un loc.
Se mișcă violetul din ciorchini,
Adaug inutille amintiri în foc.
Vaporii focului plutesc pe unde
Se vaită ramuri într-un plânset,
Luminoasă-i flacăra ce arde,
Melodie deslușesc din trosnet.
E sudoarea plantelor de ieri.
Ce scaldă inima cu mulțumire.
Liniștea de pace-mi dă puteri.
Aură misteriosă de iubire.
Se agită flacăra-n subțire unde,
Vărfuri tremurând de aur și argint,
Trece clipa ca și focul care arde
Alunecănd în amintire lent.
Perlele din ochi îmi explodează,
Focu-mi înferbîntă osul.
Roșul cu albastru valurează.
Flacăra își întrerupe plânsul...
2019 Italia
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ludmila Maciuga
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre plâns
- poezii despre amintiri
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre plante
- poezii despre perle
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.