Inevitabil
vorbea despre mine cu prietenii
mai arunca un zar
mai fuma o țigară
și le spunea că sunt obișnuită
o femeie care pierde mult timp la coafor
o mamă care își face griji
mai arunca un zar
mai fuma o țigară
apoi se ridica și privea stâncile din jur
asculta valurile
s-a gândit într-o zi să mă sune
mizând pe timbrul vocal ce-l va enerva cu siguranță
însă i-am plăcut mai mult din acea zi
și le-a spus prietenilor că sunt obișnuită
să iubesc
marea și pescărușii
că strâng în sacul de cânepă scoici rare
vorbea despre mine cu mine
îmi părea mai mult o oglindă
era ca și cum prin fumul de țigară
îmi vedea trupul gol
și prietenii spuneau că e nebun
că mai sunt femei
femei care știu să iubească
femei care își lasă umbra la mal
și înoată dincolo de geamandură
femei care nu obișnuiesc să poarte colac de salvare
dar el trecuse prin oglindă
zâmbind
vorbea despre mine cu mine
și ne-am schimbat sufletele
în noaptea cu lună plină
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.