A treia secundă

Îmi odihnesc adesea uitătura rece,
privirea ştearsă sau nu,
peste un popas al tău în viaţa mea -
mi se pare că m-ai uitat.
Ca pe un muc de ţigară prea puţin sărutat
prea puţin alintat de buzele tale...
O, Doamne, licărul,
scânteia fiinţei mele
se pierde pe coridoarele
şi fulguiala altor destine.
Ştiu ce îmi spui dinainte, popas al limbii
pe versuri din coral.
Inima mea şi-a făcut atol,
inel de logodnă în mările calde
sub jumătatea clepsidrei tale de creion,
pudră, machiaj... toate cele...
Nu ştiu bine cum se numesc, dar ştiu că fac parte din tine.
Iubesc trezirea, adormirea ta.
Mireasma ta. Pielea ce înfloreşte sub fiecare sărut.
Uit de obicei fiecare vis al tău.
Şi aşa îmi doresc să mă iubeşti. Fără să-ţi aminteşti.
Fior şi undă.
A treia secundă.
Nu te uita, pune-ţi sărutările mele la ochi acum.
Lasă-mi privirea să te străbată.
Ne vom regăsi, vom retrăi veşnic.
A treia secundă.
A iluziei neliniştirii noastre.

poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!