La despărțire
De v-am greșit, stimate domn,
Stimată doamnă, domnișoară,
Iertare cer, când cad în somn
Sunt lacrimă de lăcrimioară.
De v-am rostit vreo vorbă rea
Prin "răutatea" unei flori,
A fost să fie vina mea
Iertare, deci, de mii de ori.
Cu mine v-ați purtat galant,
Deși eram un oarecine
Și lacrima e diamant
Ce taie cearcăne virgine.
Mi-ați fost în preajmă soră-frate
Și câte-n taină nu v-am spus:
Rozarii gândurile toate -
Nespuse, știe Cel de Sus.
Eram neostenită lavă
Din cratere dezamorsate,
O voce plină de octavă,
Azi magmă sunt, alt chip s-arate.
Când fi-voi umbră și pământ
Ce numai morții iau în seamă
Și leagănă-n gingașul cânt
Toți spinii dintr-o epigramă.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.