* * *
mereu m-am întrebat
câte coroane poate adăposti un spin
și cât am contribuit la cuiele Lui
am construit eu oare
în trupul meu suficiente umilințe?
am omorât suficienți prunci?
sunt gata
să caut darurile
ce le voi înfățișa
înaintea luminii
nu voi studia
noaptea din umbre
nici frigul din mine încă
doar sângele ce-avea
să se obișnuiască din iesle
cu mântuirea noastră
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre noapte
- poezii despre mântuire
- poezii despre lumină
- poezii despre coroană
- poezii despre copilărie
- poezii despre cadouri
- poezii despre bebeluși
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.