* * *

nimeni nu mă aşteaptă aici
în coliba asta uitată din inima
pădurii de însuşi Dumnezeu
lupii au plecat spre siberii
cu gheaţa subţire
urşii migrează-n urban
şi corbii se duc din înalt în înalt
tot mai vitregă îmi este pădurea
aduc din oraş un coş cu flori de mucava
si-o pizza congelată
nu că mi-ar fi foame de ceva
că am uitat demult mirosul pâinii coapte
pe o vatră
nici sete
nu simt în decorul acesta desprins
din rama unui tablou pictat de un nebun
pe-o pânză cu penumbre
şi ce simt venind aici
vă spun că e un dor care mă sfâşie
de tot ce am crezut că sunt
doar linii drepte cu fruntea înfiptă în cer

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!