Fericită vreau să fii

Când la mormântul meu vei sta
Copiii nu îi mai certa
Lasă-i să zburde zgomotoşi
Să mă mândresc că-s bucuroşi.

Când sub pământ mă voi afla
Nu plânge şi nu te-ntrista
Ci aminteşte-ţi cum râdeai
La glumele ce le-auzeai.

Iar la priveghi, fii guralivă
Să n-amuţeşti mâncând colivă
Ci bea şampanie, serbează
Râzi cu prietenii, dansează!

Şi dacă cineva jeleşte
Lasă-l să zică ce pofteşte
Tu ţine-un toast şi bea paharul
Fii veselă şi uită-amarul.

Iar la sfârşit, când lumea pleacă
Tu fă tristeţea să le treacă
Să vă pupaţi, să vă zâmbiţi,
Să mă iertaţi, să vă iubiţi!

Şi-atunci când stelele priveşti
Şi crezi că singură tu eşti
Să cânţi, ca să te-aud şi eu
Să-ţi fiu alături când ţi-e greu.

Căci m-am distrat la viaţa mea
Şi lumea greu mă va uita
Şi-acum de aici de sus, să ştii
Eu fericită vreau să fii.

poezie de Charles Wiles, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!