Protestul hominizilor
În urma anecdotei, vădit răutăcioasă,
În care o maimuță, plină de păr și grasă
Ne ține nouă lecții de cum ar trebui
Să fie omenirea, bătrâni și-ai săi copii
Acuma Epigonul, acest Conceatu Petre
Vine cu o ripostă, scrisă pe patru pietre:
"Distinsă asistență, vă rog să fiți atenți
Că de pierdeți ideea, rămâneți repetenți!
De la-nceputuri lumea, în orice conjunctură
Ar fi fost așezată, pietroi pe murătură,
A traversat momente de grație, nasoale,
Cu molime și ciume, potop, la deal, la vale
Imperii hrăpărețe, popoare înrobite,
Capitalism, sclavie, politici prohibite,
Explozii nucleare și încălziri globale,
O glaciațiune, scandaluri sexuale,
Demografii crescute și prăbușite-apoi,
Moralități defuncte și mult, prea mult noroi...
Știu, o să-mi ziceți: bine, dar n-ai și chestii bune,
Din cele pozitive? Tu vezi întreaga lume
Ca și maimuța aia, pusă pe glume-n rime
Ce ne acuză-ntruna de variate crime
C-o persuasiune ce-ncearcă să convingă
Că biata omenire nu-i bună să învingă?
Răbdare, dragi prieteni! Urmează partea bună
În lumea asta mare, doar aparent nebună,
Există o resursă fără epuizare
Ce nu are nevoie de caracterizare.
În ce constă resursa? E simplu tare, frate!
E-ntr-un cuvânt cuprinsă: spiritualitate.
E ceea ce lipsește maimuțelor păroase
Ce vin să țină lecții, fiind de pizmă roase.
Din marea necuprinsă de specii și subspecii
Ce colcăie în lume, umplând bibliotecii
Rafturi cu tomuri groase, științe dedicate
Ce bâjbâie timide, fiind slab aplicate,
Omul-bijuterie, ca autoritate
E singurul ce are spiritualitate!
Dar cum se-ntâmplă asta? Să fim evoluați,
Și cu maimuța asta să fim un fel de frați?
Cum s-a-ntâmplat minunea ca dintre milioane
De specii și subspecii s-ajungem la butoane
Doar noi, nenorociții, ce distrugem natura
Creând efect de seră, crescând temperatura
Ce topește ghețarii, crește nivelul mării
Și duce viața lumii în pragul suprimării?!
V-o spune Epigonu', vă rog să fiți atenți
Că de pierdeți ideea, rămâneți repetenți!
Omul-bijuterie ce s-a tot procreat
A apărut pe-aicea fiind, simplu, creat!
E-atât de simplă treaba, o spune medicina,
Ca și în cazu-acela cu oul sau găina:
Ați auzit, desigur, că nu e clar destinul
Care din cele două a fost pe-aicea primul?
Genetica arată în mod irefutabil
Spre argumentul tare ce e indiscutabil,
Și dovedește simplu că prima e găina,
Ea are gena cojii de ou, hemoglobina,
Și multe alte cele, ce oul nu conține,
De nu înțelegi astea, nu da vina pe mine...
poezie de Petrică Conceatu (11 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre maimuțe
- poezii despre păr
- poezii despre creștere
- poezii despre știință
- poezii despre văi
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre viață
- poezii despre temperatură
- lecții de engleză
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.