În dar

Îţi dau în dar vorbele mele
Să poţi urca până la stele,
Să fii, de mine, mai presus
Ştiind că te iubesc nespus.

Să-ţi dărui al meu meşteşug
Şi să mă vezi că ard pe rug,
Un strop din harul îngeresc
Doar să mă laşi să te slăvesc.

Şi toate muzele să pot
Să ţi-le dau, aşa, de tot,
Să fiu un murmur efemer
Tu să fi steaua mea pe cer.

Să străluceşti, să mă mângâi
Şi lângă mine să rămâi,
La pieptul meu, pe sânul stâng,
Fierbinte-n braţe să te strâng.

Să scrii şoptindu-mă încet
Cel mai albastru menuet,
Blândă, cu-a ta melancolie,
Să fii celebră-n poezie.

Şi toată lumea să te-admire,
Să ai coroană cu safire,
Ninsă de glorii şi petale,
Eu să fiu sclav iubirii tale.

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!