Tăcere-n poeme...
Țipă gânduri nude de a ta tăcere,
Iarna-aceasta ninge dalbă mângâiere,
S-a decis-n ceruri Însuși Dumnezeu
Să răsară-n toate visul-curcubeu.
Din absurda cale ce ne-a fost tocmită,
Brazdele răstoarnă clipa-nțelenită,
Și se strâng cazarme de absurde fapte,
Se croiesc stindarde-n slovele curmate.
Din potopul fulgilor-amețiți de stele
Se declamă iarăși un desiș de iele.
Tremur de lumina-ți ce-o alungi abstract
Și-ți descânt absența-n plânsul nesecat.
Strigă-n van luceferi, dezvelind amnare,
Sângele meu umple din senin, pahare,
În fărâma vieții mă culegi treptat,
Prin zăpada nouă îngerii-au săpat.
Voi pleca devreme dintr-un trup plăpând
Și-ți voi cerne dorul în poemul blând.
Tu vei vrea să numeri fluturii de veghe
Prin săruturi ninse de-ntristări pribege.
Vei striga prin hăul lumii nevăzut
Tot altarul-matcă, unde am zăcut
Și vei ști că-n albul con de vreme
Orchestrează mâna-mi noi și noi poeme.
poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre alb
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.