Tu nu ești un altul și atât
dar faci la fel ca un altul și atât
mă înveți să îți fiu umbră
trăiești diminețile cu o bucurie nebună
mă cauți
apoi fugi
în urmă rămân câmpuri năpădite de buruieni
și tăceri cât tot universul
mâinile tale subțiri se pierd
printre atâtea altele
drumurile se încurcă
mă întorc
îți las un semn
cerurile se deschid
plouă
simți și tu
tremurăm
fiecare zidire are prețul ei
o luăm de la capăt
te vei bucura
vei mesteca încet adevărul acesta
tu nu ești un altul și atât
tu ești piatră peste piatră
până vei ajunge
casa cuvintelor mele
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre bucurie
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre ploaie
- poezii despre mâini
- poezii despre dimineață
- poezii despre cuvinte
- poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.