Umil
argonaut de dincolo de timp
mărșeluiam spre veșnicie
înveșmântat în praful astrofizic
pavându-mă în drumul meu
cărare pentru schiopi și orbi
cu dorul începutului fără sfîrșit
am obosit aici doar pentr-o clipă
cât să-înfloresc în mine mărul
din care cei ce vor mușca să vadă
că sunt ei goi dar pot să meargă
toiag de sprijin îmi era iubirea
din care pentru voi mă ciopleam arcă
neștiutori să mă vâsliți prin taina vieții
chemați de strălucirea lânilor de aur
spre țărmul însorit cu amazoane
speram că-n visul lor erotic
păcatul mă va întrupa idee
în care inocent jucându-mi rolul
m-oi meșteri la groapa de nisip
pe-un soclu de uitări clepsidră
biet nume pe-un mormânt de cărți
oglindă palidă a unui tragic chip
cu-mpuținate aminiri și schiop și orb
argonaut de dincoace de timp
umil cerșesc la cap de pod un ort
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.