Pseudo
//
gaze lacrimogene pe străzi
compresoare care împing pământul cât mai adânc
cât mai departe de picioarele noastre
stăm în acest loc în care cerul are culoarea mierii
iar soarele își împrăștie razele sale de oțel
în mijlocul orașului nu se mai aude nimic
doar zbărnâitul surd al tristeții oamenilor
un sunet fin al stâlpilor de tensiune
ce ne ține pe toți legați
suntem cei care am ales moartea clinică pentru o zi
//
când ne vom trezi vom fi
legați la niște baterii minuscule ce ne vor dicta
pulsurile inimilor și mișcarea interioară a
organismelor noastre pline de hormoni ai fericirii
vom ști că am făcut alegerea corectă
pentru o zi am fost fericiți.
dar despre visele noastre nu ne va mai întreba nimeni, nimic.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fericire
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sunet
- poezii despre puls
- poezii despre picioare
- poezii despre oraș
- poezii despre moarte
- poezii despre mișcare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.