Stația mea
așa cum uneori
mă gândesc la îngeri
femeia de lângă mine își sună bunica
să-i spună ce mare s-a făcut nepotul
îl poate rosti deja pe r
își leagă singur șireturile
și tot întreabă când mergem la bunica
să mâncăm castane
e stația mea
îmi trag căciula pe urechi și cobor
răsăritul are culoarea obrajilor tăi
când ți-e frig
poezie de Paul Alex
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Paul Alex. [Vezi poezii despre îngeri, poezii despre urechi, poezii despre mâncare, poezii despre femei sau poezii despre culori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.