Nedumeririle unui eretic (II)
Privește cerul
stă scris caligrafiat școlărește pe un zid
așa că-mi ridic ochii de la tencuiala scorojită
și privesc
vântul rostogolește norii ca pe ciulini
în spoiala albastră nici o fisură
nici o fereastră uitată deschisă prin care să poți arunca o privire
locul pare pustiu
părăsit
dar dacă într-adevăr au locuit îngeri în el
cum se face că nu a fost măcar unul mai rebel printre ei
unul cu spirit de poet
care să-l vandalizeze.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Rentea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre erezie
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.