Chin și Dragoste
De prin pădure rătăcit
La răsărit se arată
Un blând bărbat nedumerit
Îl întalni o fată
În ochii ei strălucitori
Privi el cu blândete
Ei doi, simpli muritori
Cu atâta în ochi finete
El o luă o strânge lin
Ceva soptindui rece
Să știi iubirea e un chin
Și foarte greu ea trece
Ea se uită în ochii blânzi
Și îi șopti ușor
Ochii de dragoste-s flămânzi
Cu tine am să mor
Iar dacă tu nu o să mă alini
Cu dulce a tale cuvinte
Vom fi din nou ca doi străini
Așa ca înainte
El stă puțin și se gândi
Ea simplu mai tăcea
Pe tine te voi dobândi
Vei fi mereu a mea
poezie de Iqnorant (27 octombrie 2019)
Adăugat de Iqnorant
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iqnorant. [Vezi poezii despre iubire, poezii despre tăcere, poezii despre păduri, poezii despre moarte, poezii despre cuvinte, poezii despre bărbați sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.