Contre-jour
Vin timpuri când păsările își desenează aripi,
vremuri cu pești solitari și oameni ce se dezîndrăgostesc.
Eu tot cu inima în delir așez vorbe pe masa de biliard...
Este ultravioletă dragostea mea pentru tine;
vede, cu partea din mine neîmblînzită, orele tale de dolomit.
La intersecții sunt filtre ale poliției; îmi este teamă de orice radar care poate simplifica
cursa finală.
Un degustător de vinuri spumoase, simplu ca un calcul matematic ce poate rezista
fără niciun declic al existenței;
așa te-am cunoscut pe șantierele umede,
cu motostivuitoare ce turau maxim.
Hai să ne rotim între Altair și Vega
cu picioare rococo și albastrul în stern!
Să creștem răsădind ore în betonul
unde umbrele noastre se vor scurge contre-jour!
Simt că orașul nostru va avea acel vibe
care ne va face să plusăm
până nu îmi vei recunoaște aerul.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre vin
- poezii despre singurătate
- poezii despre păsări
- poezii despre polițiști
- poezii despre picioare
- poezii despre pești
- poezii despre oraș
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.