Demoniada
Mă lupt cu demoni ce-s ai mei
De când e lumea și pământul
Parte din mine, eu din ei
Încolăciți în gându-mi...
Veninul lor îmi curge-n vene
Și-n tâmple îmi zvâcnește
Străin la lumea dimprejur
Castele-mi construiește...
Și simt cum inima prea mare
În trupu-mi n-are loc destul
Așteapt-o singură chemare
Să se prefacă-n scrum...
poezie de Klara Papuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre inimă, poezii despre cenușă sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.