* * *
cel ce se risipește pe sine
stă mereu în preajma mării
aceasta se oprește în dânsul
atunci când vântul e orb
iar pielea facultativă
el strânge fantomele celor vii
într-o grămadă moartă
si nu respiră
nisipul nu trage niciodată la sorți
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre nisip, poezii despre moarte sau poezii despre fantome
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.