Mărturie
Suflet de artist, închis într-o lume ciudată
poate vrea uitarea să te dea uitată,
eu însă nicicând, n-am să uit de tin'--
de calda-ți suflare și destinu-ți de chin.
Plecând ale toamnelor zeci de culori,
lăsat-am în urmă și frunze și galbeni fiori,
iar din al artistului suflet,
încet pe un chip, s-a pus înc-un zâmbet...
Artist ne'nțeles, nu-nțelege chiar el,
că singur trăiește-ntr-un univers paralel
unde toamna-i de veci începutul,
cuprinsul, viața și-ntr-o zi chiar mormântul.
Când pe pământ alte bucurii noi răsar,
sărmanul artist, suflet trist, fără proaspătul jar
se uită din al său paralel univers,
compunând între timp al vieții nou vers...
Oh, tristețe, amar, jale febrilă,
cărți albe din scoarță pân' la ultima filă,
făr' să mai aibe ce citi drag popor
îngheață în toamnă cu-al zâmbetului dor.
Sufletul artistului piere-n trecutul viitor...
poezie de Andra Ologeanu (9 decembrie 2015)
Adăugat de Andra Ologeanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
- poezii despre artă
- poezii despre început
- poezii despre viitor
- poezii despre versuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.