S.O.S
Nu am puteri să mă desprind de moarte-
(Și nu e moarte-aceea cunoscută).
M-am exilat din mine prea departe
Și a rămas doar scâncetul de ciută
Rătăcitoare, ca un gând de seară,
Ce nu-și găsește matricea pierdută
În niciun ochi de cerb. Doar ploi de ceară
Câte-un oftat de cer îi împrumută.
Așa golită de fiorul vieții
Nu am curaj să mai privesc oglinda;
Mă vând pe un sonet vetust poeții
În strai de alb, când nu-mi găsesc colinda.
Și de ce nu m-ar vinde, când din toată
Acea învolburare-nfloritoare
N-a mai rămas decât o stilizată
Dorință de iubire-amăgitoare?
Nu am puteri să mă adun, iubite,
O umbră am rămas, pe-un colț de lună!
Din cioburi de furtună înghițite,
Tu întregește-mă și mă adună!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Violetta Petre. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.