#
termenele de valabilitate ale medicamentelor au expirat
un semn că acum ești singură alături de ceilalți oameni singuri
am înghițit ultima pastila contraceptivă în timp ce lumea era
liniștită și făcea copii pe bandă rulantă
nu sunt o mamă bună am lăsat copiii să zboare lipsiți de apărare
ca pe niște păsări roșii fiecare cu câte o rană micuță pe piept
nici alte mame nu sunt bune și-au lăsat copiii să moară și-au lăsat copiii să
trăiască cu handicapuri severe
așa a fost mama mea care m-a lăsat să trăiesc undeva în acest colț uitat de lume
înghit praful nociv în fiecare zi și încă supraviețuiesc
încă alerg ca și cum aș fi o fetiță pe pajiști întinse
fuga a devenit o necesitate în orice moment în care soarele purulent
mă sufocă cu strălucirea lui
găsesc două linii de tren și merg pe ele o sublimă salvare
apoi merg în pet shop și cumpăr pungi de mâncare pentru
toate vrăbiile roșii pe care le văd în imaginația mea
deschid ferestrele larg
și ele intră înăuntru
mama s-ar putea sa mai fie în viață ca o undă o pală de vânt ce mișcă perdeaua
la fel și copiii mei s-ar putea sa fie aici lângă mine
îmi lipsește doar contactul real de a-i strânge în brațe pentru că
nu sunt o mamă bună am lăsat frica să îmi controleze toate sentimentele
și acum ele se năpustesc asupra mea
toate aceste vrăbii care se agață de inima mea și mușcă.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre mamă
- poezii despre vrăbii
- poezii despre vânt
- poezii despre uitare
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre supraviețuire
- poezii despre salvare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.