Flowers of Silence
Amurgul se alintă pe-un umăr de femeie
Ah, ce catifelată atingere de șoapte!
Electrizându-ți glezna, cu-a stelelor scânteie,
Te chem, doar cu privirea, să mă urmezi în noapte.
Și trupu-ți de-Afrodită să fure-un strop de verde
Din curcubeul vieții, ascuns sub ploi de soare,
Să înflorești în mine! În șoapte te vei pierde,
De te-nsoțește-n ceruri, tăcerea, ce mă doare.
Nu mă trăda cu lacrimi, când, mi te-apropii, floare!
Și nu, cu ofilirea petalelor de ceară
Îmi vei reda surâsul. Îmbracă-te-n culoare,
Și ninge-mă cu roșu, cât este încă seară.
Venusiană nimfă, în straie de lumină
Hai, să plătim ca vamă, la granița iubirii
Cu răsăritu-n flăcari, purificați de vină
Că am ucis cu toamne și temeri, trandafirii.
Și nimeni n-o să știe că-n șoapte ne-am pierdut
Și totul s-a sfârșit, când nici n-am început...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.