Întoarcerea spre sine
Clepsidra vieții
întoarce starea,
Urmează tăișul nisipului
pe retină...
Un fir roșu
însângerează irisul.
Derulare de timp,
calul înaripat al fericirii
galopează pustiul
iluziilor, depășind muntele
deșertăciunilor vieții.
Șansa la a-l prinde
minimă sau mare.
Numai urma labelor
cerberilor văzută
prin lupa minții
salvează întoarcerea.
Altă soluție, magia pură
contopită cu misterul.
Alchimia inimii însă
mai presus de orice!
Transferul de putere
și energie domină
gândurile pozitive,
atunci, ființa ia forma
amazoanei care-și
urmează drumul
pe calul ei prin pustiu,
până la capăt!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre salvare
- poezii despre roșu
- poezii despre nisip
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.