Reverie
Când somnul e dulce spre dimineață
Un glas de copil mereu mă trezește,
E îngerul, clopoțelul iubirii de viață,
Ce-mi este aproape și cu drag mă păzește.
Mă spăl cu agheasma căzută în zori
Și-n voalul luminii zilnic mă-mbrac,
Chiar dacă pe cer predomină nori,
Adun apa lor să îmi fac propriu lac!
De-aș prinde iubirea-n zăbrele de vis,
Pe insula dragostei noastre s-o țin,
Acolo pe lac ne vom ști-n paradis,
Treziți totdeauna de-un clopot divin.
Potop de ispite de-ar fi să apară
Zid de lumină vom ridica nevăzut,
Demiurgului să nu-i fim povară,
Iertare să avem de-n păcat am căzut!
poezie de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Lăcrămioara Vasuian Apostu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.