Păducheala sufletului
Bunicul își număra mâinile.
Podurile strigau peste case basma.
Alăptau pâinile femeile cuptoare
gurile soldaților ce mușcau din cazma.
Și ce toamnă războinică
cu nuci
îmblânzite
peste lună stelele coseau nasturi
la păstăi dezgolite...
Era
un cântec de seară
cu păduchi limpeziți
ce se-adunau pe peronul din gară
în cap să se urce striviți...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gări
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre pâine
- poezii despre poduri
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.