* * *
Iar ăsta sunt eu când sângele
îmi încolțește nasuri
și îmi pun în locul inimii
un câine lovit de pe stradă
Și-aud în mâini tremuratul frunzelor
cum strigă de frică
să nu le pun botniță
două degete
cu care fac loc de cruce
în piept.
Atunci plec în parc
și mă ghemuiesc pe o bancă
de unde aud
toate
rostopanele pământului
cum mă șterg...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre parcuri
- poezii despre nas
- poezii despre mâini
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre frică
- poezii despre degete
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.