Veverițe jucăușe
Înverșunată de dimineață
Veverița se trezește,
Dar e foarte frig afară
Și-și bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Și țipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Și nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund și vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfășoară-n pripă.
Copacii-și mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veverițele speriate alunele-și strâng
Și activitatea jucăușă o restrâng.
poezie de Eugenia Calancea (1 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre veverițe
- poezii despre mâncare
- poezii despre frunze
- poezii despre sperieturi
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre gură
- poezii despre flori
- poezii despre dovleci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.