O toamnă-primăvară
Primește-mă în flori când sunt pe scuturate
și când parfumul lor târziu e-atât de dens
de teamă c-ar fi mult prea greu iertate
pentru că-n vară au trăit așa intens.
.
Primește-mă în seri drapate-n cețuri line,
când cuibărești în ochi pădurea întristată,
când razele deasupra ei devin caline
și în argintul brumei e încătușată.
.
Primește-mă fără verzi haine. Dezbrăcată
ca o rebelă care fuge de rigoare
și își serbează libertatea căpătată
stârnind confetti în vârtejuri, pe trotuare.
.
Primește-mă ca pe-un izvor de muguri
ce curge în secret prin crengile pustii
după zdobirea-n teasc a boabelor de struguri
gustate-n pârg de-ndrăgostiți și de copii!
.
Primește-mă-nserat, pe palma ta deschisă
ca pe un ultim greiere salvat de-afară!
Îți voi lăsa ca amintire nou înscrisă
ceva nemaivăzut: o " toamnă-primăvară"!
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.